Ruşine!

Să fii arădean şi să nu-ţi pese de UTA, chiar dacă nu eşti neapărat un microbist înfocat, denotă cel puţin o indiferenţă deranjantă din punct de vedere al respectului datorat Aradului. Acest oraş s-a clădit pe orgoliul celor ce s-au stabilit în el şi au încercat tot timpul să demonstreze că sunt cei mai buni. Oradea, dar mai ales Timişoara, au fost întotdeauna concurentele Aradului, inclusiv în sport. Şi totuşi, FC Bihor a prezentat întotdeauna mai puţin interes decât Politehnica Timişoara, rivala din totdeauna a UTA-ei.
Cele două municipii reşedinţă de judeţ au ajuns până într-acolo încât să-şi dispute chiar şi găzduirea primei partide oficiale de fotbal din România. Balanţa a înclinat favorabil Aradului în acest meci, dar la ce folos, atâta timp cât Gheorghe Falcă a intrat cu buldozerele pe arena din strada Banul Mărăcine pentru a face loc supermarketurilor? O greşeală de neiertat gândită de Dorel Popa şi pusă în practică de actualul primar, cel mai fervent susţinător al comerţului „european” – adică al magazinelor gen Kaufland, Metro, Selgros, Spar, Penny, Real, Plus…
Revenind însă la UTA, iată că echipa se află din nou cu un picior în divizia secundă, acolo unde a petrecut atâta amar de vreme departe de ochii lumii. Bătrâna Doamnă în „B” este o primadonă răguşită, fără public, care trăieşte din amintirea gloriei de altă dată. Toată lumea îi spune cât e de frumoasă dar nimeni nu ar scoate-o la o cafea. Lui Nicolae Bara nu i-a fost ruşine cu UTA, dar primarul – deşi coleg de partid cu Bara şi cu preşedintele de onoare al clubului, Traian Igaş – n-a vrut nici în ruptul capului să oficializeze relaţia şi să vină cu darul de nuntă de la bugetul local de teamă să nu rămână fără bani de borduri. Ba mai mult, s-a opus şi atunci când proaspeţii miri au dosit să-şi ridice o casă nouă – un stadion modern, la standardele UEFA.

Începând de ieri, UTA e ca şi retrogradată, Nicolae Bara pregăteşte deja actele de divorţ iar Gheorghe Falcă nu şi-a găsit altceva mai bun de făcut decât să asigure prezenţa lui Traian Igaş pe lista de candidaţi ai PD-L la Consiliul Local. De parcă suporterii alb-roşii nu mai ştiu altceva în afară de fotbal şi pot fi duşi cu zăhărelul la vot de un politician mediocru în favoarea unui primar care va rămâne în istorie drept gropar al sportului arădean. Ruşine!

Trafic de Bucuresti

 O oră! Atât am făcut ieri în jurul orei 15.00 de la UTA până în Piaţa Romană. Un traseu de maxim zece minute, cu tot cu statul la semafoare, însumând mai puţin de zece km, l-am parcurs într-o oră, interval suficient pentru a parcurge cu viteza maximă admisă în oraş aproximativ 50 de km. În Arad se circulă bară la bară, dacă ceea ce se întâmplă pe străzile centrale se poate numi circulaţie. Pe Bulevardul Revoluţiei, prima bandă era în lucru: câteva utilaje şi puţinii oamenii care le deservesc păreau extrem de ocupaţi. La ore de vârf, în centru, chiar şi trotuarele sunt pline. La semafoare, pietonii se înghesuie în aşteptarea culorii verzi care pentru şoferi nu înseamnă altceva decât o nouă oprire din lungul şir de opriri ce constituie deplasarea lor din punctul A în punctul B. Nici tramvaiele şi nici autobuzele Companiei de Transport Public nu reprezintă o alternativă: dimineaţa toată lumea se înghesuie pentru a ajunge la şcoală sau la serviciu iar după amiază toţi se grăbesc acasă, înghesuiţi în vagoane în schimbul sumei de 1,5 lei cât costă o călătorie. Concluzia pe care îmi permit să o trag este că în Arad nu mai ai nici o şansă nici ca şofer, nici ca pieton şi nici măcar ca beneficiar al serviciului public de transport. Aradul lui Gheorghe Falcă se sufocă sub privirile neputincioase ale autorităţilor cărora le revine obligaţia asigurării unui trafic fluent şi a unor condiţii decente de transport în comun. Degeaba avem agenţi de circulaţie în principalele intersecţii atâta vreme cât traficul înspre şi dinspre aceste intersecţii este perturbat de semafoare plantate haotic la fiecare colţ de stradă iar pe străzile şi aşa înguste au fost trasate locuri de parcare fiindcă Primăria nu a fost capabilă să identifice, în patru ani, măcar un amplasament central pentru realizarea unui complex de parcaje subterane sau supraterane. Tot ce a fost în stare să facă Gheorghe Falcă pentru rezolvarea problemei locurilor de parcare a fost să desfiinţeze spaţiile verzi, acoperindu-le cu piatră spartă, pentru ca autoturismele să poată staţiona în afara carosabilului. Iar dacă ţin cont şi de semaforizare, de sensurile giratorii şi de reglementările locale privind circulaţia rutieră, introduse în acest mandat, cred că avem de-a face cu un inginer de drumuri cel puţin lipsit de viziune, ca să nu fiu mai acid şi să afirm că domnul Falcă este de-a dreptul… nepregătit.